Exponatul lunii august 2024

<<CORNELIU MOLDOVANU>>

MICROEXPOZIȚIE OMAGIALĂ

Vă invităm să vizitați Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad. La intrarea în instituția culturală, la sediul central, aveți ocazia să regăsiți „Exponatul lunii”.

În august, vă prezentăm, printr-o microexpoziție omagială cu tematică literară, o personalitate bârlădeană cu o contribuție semnificativă în dezvoltarea culturii în România. Este vorba despre scriitorul Corneliu Moldovan, readus în memoria colectivă prin intermediul operelor sale. Sunt expuse: o fotografie cu portretul scriitorului, documente, manuscrise, cărți poștale, volume de proză, cronici dramatice, poeme și alte versuri.

*

La 15 august 1883, la Bârlad se naște Corneliu Vasiliu, un descendent, prin mama sa, din ramura răzășească a neamului Rășcanilor din ținuturile Vasluiului. Este cunoscut ca poet, romancier, critic de teatru, gazetar, traducător, fondator de reviste literare, ulterior director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români.

Își începe activitatea literară încă din anii tinereții, sub pseudonimul Corneliu Moldovanu. Din 1901 activează în presă: corector la „Cronica”, colaborează la diferite periodice, printre care „Paloda” din Bârlad (unde a debutat, în prima clasă de liceu), „Paloda literară” (este unul dintre membrii fondatori), „Făt-Frumos” (face parte din grupul celor cinci poeți, la Bârlad, revista condusă de Emil Gârleanu), „Revista mondenă”, „Epoca literară”, „Floare-albastră”, „Pagini alese”, „Literatura și arta română”, „Revista idealistă”, „Semănătorul”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Țara nouă”, „Flacăra”, „Ilustrațiunea națională”, „Tribuna”, „Românul”, „Luceafărul”, „Cosânzeana”, „Naționalul”, „Epoca”, „România”, „România nouă”, „Mișcarea”, este critic dramatic la ziarele „Universul” și „Viitorul”.

Publică primele poezii în revista „Făt-Frumos”, la Bârlad, adunate mai apoi în primul său volum, „Flăcări”, tipărit în 1907. În anul 1908 apare poemul biblic în versuri „Cântarea Cântărilor”, iar în 1910 „Cetatea Soarelui și alte poeme”.

În anii următori apar alte volume de versuri și nuvele și o comedie în versuri, „Fluturii”, jucată în 1914 la Teatrul Național (distinsă cu un premiu). Scrie piese patriotice de actualitate, precum „Pe-aicea nu se trece” (în colaborare cu Mircea Dem. Rădulescu), în 1917.

În 1920 este publicat volumul „Autori și actori” în care sunt adunate cronicile dramatice, completate cu câteva studii și opinii privitoare la teatru și în 1922 publică romanul „Purgatoriul” în două volume.

Are o activitate culturală diversă fiind un luptător ardent pentru drepturile scriitorilor români, slab conturate la acea vreme și aduce o contribuție importantă în dezvoltarea culturii în România. Se stinge din viață la 2 septembrie 1952, la București.[1]

Bibl. Valentina Mureșan

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Moldovanu

Acest site folosește cookie-uri pentru a vă oferi o experiență mai bună de navigare. Prin navigarea pe acest site web, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor noastre.