Muzeul "Vasile Pârvan" Bârlad
Istoric
Bârladul, fără îndoială, a avut întotdeauna vocație istorică.
În acest areal de timpuriu au trăit comunități umane care și-au pus pecetea, din plin, la scrierea istoriei naționale și universale.
Așa se face că la un moment dat, datorită așezării sale geografice, aflându-se la intersecția unor importante drumuri comerciale, dar și datorită oamenilor de aici, a devenit reședință a Țării de jos a Moldovei, ceea ce vorbește de la sine despre importanța acestui loc pentru istoria acestui neam.
Alături de vocația sa istorică ceea ce a marcat major evoluția acestei comunități, a fost și componenta sa spirituală, aceasta contribuind, din plin, la crearea acelor elite care au asigurat dezvoltarea, sub toate aspectele. Datorită acestor elite de timpuriu aici s-au creat instituții și organizații care s-au transformat în timp în adevărate focare de cunoaștere și educație.
Este suficient să amintesc aici pe Gheorghe Roșca Codreanu cel care a contribuit substanțial la înființarea învățământului secundar la Bârlad. Mai apoi în 1870, prin implicarea altor intelectuali, s-au pus bazele Școlii Normale, cea care va contribui decisiv la dezvoltarea și modernizarea învățământului românesc, la acea vreme neexistând în țară decât patru asemenea instituții.
La început de secol XX un alt intelectual și în același timp filantrop, respectiv prof. Stroe Belloescu, din fonduri proprii, ridică în oraș Casa Națională, edificiu care urma să găzduiască biblioteca, muzeul și pinacoteca.
Când în țară mulți nici nu visau, sau nu se gândeau la înființarea unor asemenea instituții la Bârlad elita intelectuală s-a străduit să creeze o infrastructură culturală, care din fericire și spre cinstea inițiatorilor, dăinuie și astăzi contribuind, din plin, la transformarea acestor locuri și a oamenilor săi, într-o adevărată oază de spiritualitate.
Într-o atmosferă de interes din partea unora, și dezinteres total din partea altora, pas cu pas, la începutul secolului XX, se declanșează în țară un proces de înființare a unor muzee, înțelegându-se tot mai mult faptul că acest gen de instituții nu sunt nicidecum un lux, ci o necesitate.
Așa se face că la 10 aprilie 1914 o mână de entuziaști fondează la Bârlad un muzeu. În fruntea grupului de inițiativă s-au aflat personalități marcante ca: Gheorghe Constantin Râmniceanu, colonelul Petrescu Tocineanu, preotul Iacov Antonovici, Ion Pallady și profesorul Stroe Belloescu. De la începutul proiectului, întemeietorii au gândit organizarea acestuia ca unul mixt, cu mai multe secții, respectiv artă, istorie, științele naturii.
Actul de la 10 aprilie 1917 a fost însă pregătit cu mult timp înainte, prin câteva măsuri care vor anunța momentul înființării. Așa se face că la 15 noiembrie 1906 se puneau bazele Comitetului de Inițiativă, în cadrul căruia profesorul Stroe Belloiescu lansa ideea organizării unui muzeu și a unei pinacoteci la Bârlad.
Ideea va căpăta tot mai mult constistență, lucrurile vor prinde contur în anii următori și vor conduce la înființarea unei asemnea instituții, începând cu anii 1907 – 1908, atunci când primăria a decis achiziționarea unui teren, în centrul orașului, pe care ulterior l-a pus la dispoziția profesorului Stroe Belloescu, care se angajase să finanțeze construirea imobilului cu destinație muzeu.
O problemă, care de la bun început a fost corect înțeleasă de inițiatorii proiectului, a fost cea legată de patrimoniu, care în viziunea acestora trebuie să fie consistent, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. La 10 aprilie când se semna actul de înființare, sub numele de Muzeul Județului Tutova, tânăra instituție avea deja câteva colecții din domeniile arheologiei, numismaticii, artei obținute îndeosebi în urma unor donații.
Primul custode al Muzeului a fost ales profesorul preot Iacov Antonovici, cel care va ajunge nu după mult timp episcop al eparhiei Dunării de Jos. Lui i-a revenit onoranta misiune de a aduce la cunoștința Comisiei Monumentelor Istorice actul privitor la nașterea Muzeului.