Personalități Bârlădene și Biblioteca
Această secţie şi-a definitivat existenţa odată cu organizarea expoziţiei permanente Bârladul cultural, în anul 2004, a cărei tematică a permis punerea în valoare a patrimoniului muzeal propriu, dar şi a pieselor donate de colecţionari şi instituţii de cultură, locale şi din ţară.
Expoziţia permanentă intitulată Muzeul „Vasile Pârvan” – un secol de existenţă este inclusă în gama activităţilor muzeale a anului 2014 dedicate Centenarului instituţiei, propunându-şi valorificarea expoziţională pentru marele public.
Casa memorială „Gh. Gheorghiu Dej”
Momentul de început, pe drumul dezvoltării acestei secţii, l-a constituit înfiinţarea Casei memoriale „Gh. Gheorghiu Dej” (1966).
Existenţa unui patrimoniu care cuprindea bunuri culturale ce aparţineau unor mari personalităţi naţionale, originare din Bârlad, a condus la apariţia unei noi secţii a muzeului, numită „Oameni de seamă ai Bârladului” (1977-1978).
Casa memorială „Octavian Vasile Stoica”
În anul 1997, a intrat în circuitul pentru vizitare Casa memorială „Octavian Vasile Stoica”. Această locuinţă, situată în blocul A2 (etajul 1) de pe Bulevardul Epureanu numărul 49, a fost donată muzeului nostru în anul 1996 cu tot ce se afla în apartament.
Biblioteca (peste 2700 de cărţi ale unor autori din literatura română şi universală), piesele de mobilier, manuscrisele, tablourile ce aparţin artiştilor Florentina Marinescu, Bogdan Pietriş, Tudor George, Anghel Neagu, Suzana Fîntînaru, N. Popa etc. şi obiectele personale ale scriitorului, recompun atmosfera de lucru a acestei personalităţi bârlădene.
Această secţie şi-a definitivat existenţa odată cu organizarea expoziţiei permanente Bârladul cultural, în anul 2004, a cărei tematică a permis punerea în valoare a patrimoniului muzeal propriu, dar şi a pieselor donate de colecţionari şi instituţii de cultură, locale şi din ţară. Doi ani mai târziu, în 2006, expoziţia a fost completată cu un alt segment, destinat colecţiei scriitorului George Ivaşcu (expusă permanent, până la acest moment la Casa Sturdza), scriitorilor bârlădeni pentru copii, oamenilor de ştiinţă bârlădeni şi scriitorilor români de origine evreiască. Un aspect esenţial privind acest segment al expoziţiei este acela că, doar la muzeul bârlădean pot fi vizionate piese de patrimoniu legate de marele savant George Emil Palade (1912-2008), laureat al Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie (1974).
În anul 2016, expoziţia permanentă Bârladul cultural a fost modernizată, păstrându-se planul tematic, dar prezentată publicului într-o nouă manieră muzeotehnică.
PATRIMONIU
Patrimoniul acestei secţii este parte integrantă a patrimoniului Secţiei de Istorie Modernă şi Contemporană. Dacă până în anul 1990, Secţia de istorie a putut să aducă în faţa publicului vizitator valorile pe care le deţinea, după 1990 – când clădirea muzeului a fost afectată din nou de seism (primul seism puternic fiind în 1977) – întregul patrimoniu al secţiei a rămas depozitat, putând fi organizate doar expoziţii temporare (la început, în sala „N. N. Tonitza”, iar după consolidarea unei treimi din clădire – în spaţiile expoziţionale de aici şi pe holul Muzeului colecţiilor, cunoscut şi sub numele de „Casa Sturdza”).
Din anul 2002 s-au prefigurat noi perspective. În urma demersurilor făcute de conducerea instituţiei s-au obţinut câteva spaţii în clădirea de pe strada Republicii nr. 235 unde, s-a stabilit de comun acord cu specialiştii muzeului organizarea a patru expoziţii permanente, ce au fost deschise pentru publicul larg în anul 2004, odată cu împlinirea a 90 de ani de existenţă a muzeului. Astfel, numărul pieselor şi însemnătatea lor (peste 20.000 de piese la Secţia istorie) au condus la ideea de a reda episodic viaţa culturală a Bârladului (secolele XIX, XX, XXI) şi ilustrarea epocii Cuza.
Patrimoniul Secţiei Personalităţi Bârlădene s-a dezvoltat odată cu pregătirea expoziţiei permanente „Bârladul cultural”, moment care a atras o serie de donatori proveniţi din rândul intelectualilor bârlădeni care, prin piesele donate (cărţi, documente, fotografii, piese de artă decorativă etc.), au contribuit totodată şi la creşterea patrimoniului, nu numai la realizarea expoziţiei. Se cuvine să amintim aici, nume ilustre ale culturii noastre: Raluca Voichiţa Ivaşcu, Corneliu şi Ana Lungu, C. D. Zeletin, Ion Hobana, Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu, Mircea şi Serghei Coloşenco, Vasilian Doboş, Cristian Simionescu, Simion Bogdănescu, Adela Baboi, Olga Rusu, Gica Iuteş, Virgil Chiriac, Rodica Procopiu, dr. Constantin Teodorescu, Sergiu Brandea.
Fondul bogat al patrimoniului de la secţie a oferit şi oferă în continuare posibilitatea organizării expoziţiilor temporare, dar constituie, în acelaşi timp, şi o sursă care abundă în mărturii documentare. În acest sens, amintim, selectiv, Fondul George Tutoveanu, George Nedelea, Gheorghe Gheorghiu Dej, Octavian Vasile Stoica, Gheorghe Pruteanu, Traian Nicola, Gheorghe Subţirelu, Bulbuc, Balosin, Anton.
Expoziții permanente
BÂRLADUL CULTURAL
Cele trei segmente ale expoziţiei – Societatea culturală „Academia Bârlădeană”; Evoluţia culturii bârlădene în perioada secolelor XIX-XX (instituţii de învăţământ, presă-tipărituri, societăţi cultural-ştiinţifice, instituţii de cultură) şi Personalităţi – se întrepătrund prin intermediul exponatelor bi şi tridimensionale (documente, fotografii, cărţi, mobilier, piese de artă decorativă etc.).
Societatea culturală „Academia Bârlădeană”
Înfiinţată la 1 mai 1915 de poetul George Tutoveanu, maiorul Tudor Pamfile şi preotul Toma Chiricuţă, această societate – având ca preşedinte de onoare pe scriitorul Alexandru Vlahuţă – , „Academia Bârlădeană” a avut un loc central în cadrul manifestărilor culturale ale spiritualităţii bârlădene. Activitatea societăţii, care s-a desfăşurat pe parcursul a patru decenii (1915-1920; 1920-1955), a fost reluată în anul 1990, având ca preşedinte de onoare pe medicul şi scriitorul C. D. Zeletin. Deşi activitatea societăţii a fost fragmentară, iar şedinţele se desfăşurau fie în Aula Liceului „Codreanu”, fie la Casa Naţională „Stroe Belloescu”, „Academia Bârlădeană” a continuat să fie focarul de cultură a Bârladului. Cu fondurile băneşti ale societăţii au fost tipărite publicaţii proprii: „Graiul nostru” (1925-1927), „Scrisul nostru” (1929-1931).
În plan central este reprezentat marele arheolog Vasile Pârvan, prin intermediul unui număr de 40 de piese din perioada secolelor III-VI d. H., Epoca romană (fragmente de vase, opaiţe, fusaiole), mărturii ale descoperirilor de la Ulmetum (com. Pantelimonul de Sus, judeţul Constanţa) – din patrimoniul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, din Bucureşti.
La acestea, se alătură fotografii şi publicaţii legate de Vasile Pârvan din patrimoniul muzeului nostru.
Portret Nicolae Roşca Codreanu atribuit lui Gh. Lemeni*
* Gheorghe Lemeni sau Gheorghe Lemeny (n. 1813, Rădăuţi, Regatul Galiţiei şi Lodomeriei, Imperiul Austriac – d. 1848, Suceava, Imperiul Austriac). Din creaţia talentatului pictor, format la Academia Mihăileană din Iaşi, s-au păstrat foarte puţine lucrări: câteva portrete şi un autoportret.
Evoluţia culturii bârlădene în perioada secolelor XIX-XX
Acest segment al expoziţiei este redat pe două perioade: modernă şi contemporană.
Perioada modernă a însemnat un moment important în dezvoltarea societăţii româneşti. Pe plan local a fost momentul când instituţiile de învăţământ, de cultură şi presa şi-au definit locul şi şi-au motivat necesitatea înfiinţării lor. Aşa au apărut Clasul Codreanu (devenit în anul 1858 Gimnaziul Codreanu, iar în 1864, Liceu) – rod al ctitoriei fraţilor Neculai şi Gheorghe Roşca Codreanu; Şcoala Normală de Învăţători „Principele Ferdinand I” (1870) – ca urmare a demersurilor întreprinse de pedagogul Ioan Popescu (1830-1901).
Actul inaugural al Liceului “Codreanu” (1886)
Apariţia primelor publicaţii bârlădene a fost rezultatul activităţii intelectualităţii locale şi a tipografiilor, care au scos la lumină un număr însemnat de publicaţii (ziare şi reviste).
Această perioadă a fost marcată şi de apariţia Societăţilor cultural-ştiinţifice, cu rol centralizator în afirmarea spiritualităţii româneşti (Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor, Ateneul Român, Academia Bârlădeană). De asemenea, aducem în centrul atenţiei şi cele două societăţi muzicale importante: Societatea „Filarmonica” (20 februarie 1898) şi Societatea „Armonia” (1901), cea din urmă fiind un „satelit” al primei societăţi, aflată sub conducerea profesorului Eugen Bulbuc (n. 1872, Ciortești – d. 1949, Bârlad).
Această perioadă a fost marcată şi de apariţia Societăţilor cultural-ştiinţifice, cu rol centralizator în afirmarea spiritualităţii româneşti (Societatea pentru Învăţătura Poporului Român, Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor, Ateneul Român, Academia Bârlădeană). De asemenea, aducem în centrul atenţiei şi cele două societăţi muzicale importante: Societatea „Filarmonica” (20 februarie 1898) şi Societatea „Armonia” (1901), cea din urmă fiind un „satelit” al primei societăţi, aflată sub conducerea profesorului Eugen Bulbuc (n. 1872, Ciortești – d. 1949, Bârlad).
Dezvoltarea învăţământului a creat la Bârlad o puternică atmosferă spirituală, care a determinat crearea unor instituţii de cultură specializate. Astfel, în anul 1909, profesorul Stroe Belloescu a donat o clădire construită pe cheltuială proprie, pentru a fi bibliotecă publică şi muzeu. În 1914, un grup de intelectuali bârlădeni s-au constituit în Comitetul de fondare a muzeului bârlădean, muzeu care şi-a inaugurat activitatea cu o pinacotecă şi o expoziţie de istorie. Activitatea teatrală bârlădeană a debutat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aici a existat o clădire în care, din 1860, au poposit trupe de actori conduse de M. Millo şi Al. K. Robescu. Clădirea a existat pe locul unde astăzi se află Baia comunală. În secolul al XX-lea au existat un Ateneu Popular şi un Teatru Muncitoresc, care au condus la înfiinţarea Teatrului de Stat „Victor Ion Popa”, în anul 1953.
Pentru perioada contemporană, dezvoltarea a tot ceea ce înseamnă cultură a stat sub semnul noului cadru politic: înfăptuirea Statului Naţional Unitar Roman. În Bârlad, în această perioadă s-a înregistrat o creştere a numărului de şcoli şi s-a înregistrat apariţia unui alt liceu: Liceul de fete „Iorgu Radu”.
În domeniul presei se poate vorbi de o diversitate a publicaţiilor iar în ceea ce priveşte societăţile cultural-ştiinţifice, numărul acestora a crescut prin înfiinţarea societăţilor „Matematica bârlădeană” (1922), Asociaţia studenţilor Tutovei „Al. Vlahuţă” (1924), Societatea culturală „Avântul”. Pentru instituţiile de cultură (bibliotecă, muzeu, teatru) a fost perioada de consolidare, sub aspect organizatoric, şi definirea ca principali factori de cultură.
Personalităţi
În limita spaţiului expoziţional sunt reprezentate personalităţi locale consacrate, din domeniile literatură, artă şi ştiinţă: Gh. Vrabie, V. I. Popa, Corneliu Moldovanu, George Ivaşcu, Constantin Chiriţă, Ion Hobana, C. D. Zeletin, Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu, Lucian Vasiliu, Serghei Coloşenco, Mircea Coloşenco, Stelian Baboi, Octavian V. Stoica, Gica Iuteş, Virgil Chiriac, George Emil Palade, Ştefan Procopiu, principesa Elena Bibescu şi mulţi alţii.
Expoziţia permanentă MUZEUL „VASILE PÂRVAN” – UN SECOL DE EXISTENŢĂ
Expoziţia permanentă intitulată Muzeul „Vasile Pârvan” – un secol de existenţă este inclusă în gama activităţilor muzeale a anului 2014 dedicate Centenarului instituţiei, propunându-şi valorificarea expoziţională pentru marele public. Tematica acestei expoziţii a permis expunerea pieselor cu caracter documentar-istoric, legate de înfiinţarea şi evoluţia muzeului bârlădean, care fac parte din patrimoniul acestuia, dar şi din patrimoniul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.
În cadrul expoziţiei, istoricul Muzeului „Vasile Pârvan” este ilustrat cronologic, prin intermediul fotografiilor, documentelor, publicaţiilor şi pieselor tridimensionale, urmărindu-se etapele importante din existenţa instituţiei:
Perioada 1909-1940 – cuprinde înfiinţarea pinacotecii, bibliotecii şi muzeului (1909), conform dorinţei marelui filantrop şi fondator al Casei Naţionale, Stroe Belloescu, dar şi a grupului de intelectuali bârlădeni care a militat pentru constituirea patrimoniului de care depindea existenţa muzeului; înfiinţarea Muzeului (10 aprilie 1914); înfiinţarea Societăţii Academia Bârlădeană care a contribuit la dezvoltarea patrimoniului muzeului (1915); înfiinţarea Asociaţiei „Casa Naţională de citire Stroe Belloescu”, care a preluat conducerea bibliotecii, muzeului şi pinacotecii (2 ianuarie 1928), membri de onoare ai acestei asociaţii fiind N. N. Tonitza, Ion Dumitriu-Bârlad şi Petre Bulgăraş; documente, fotografii şi piese care au intrat în patrimoniu până în anul 1940;
Perioada 1950–1966 – Între anii 1950-1956, activitatea muzeului şi pinacotecii a fost coordonată de profesorul Dimitrie Tarază, sculptor cu studii la Paris. Anul 1953 a însemnat pentru muzeul bârlădean îmbogăţirea patrimoniului cu un important fond valoric şi numeric de faună şi floră, donat de Filiala de vânătoare din Bârlad. Acest lucru a condus la înfiinţarea Secţiei de Ştiinţele Naturii. Acesta este motivul pentru care, în acest segment al expoziţiei, se găsesc documente dar şi câteva dintre primele piese (roci) care au intrat în patrimoniul secţiei şi au format colecţia Maxim Iancu.În anul 1955, muzeul a primit o aripă (parter şi etaj) din Palatul Prefecturii Judeţului Tutova. O clădire construită în stil eclectic, în perioada secolului al XIX-lea, probabil, după planurile arhitectului italian Giovani Baldorossi.
În anul 1957, muzeul a primit un nou sediu şi şi-a continuat existenţa sub numele de Muzeul „Vasile Pârvan”. Specialiştii de la Secţia arheologie au organizat şantiere în zonele limitrofe ale Bârladului, iar Secţia de Ştiinţele naturii a înfiinţat unul dintre cele mai mari parcuri din oraş – un colţ zoologic – transformat în Grădină zoologică; aceasta a funcţionat până în anul 1971, ca secţie a muzeului.
Începând cu anul 1959 şi până în anul 1987, muzeul a fost condus de arheologul Vasile Palade. Activitatea sa pe linie profesională, dar şi a arheologilor Mişu Davidescu şi Eugenia Popuşoi, sunt evidenţiate cu ajutorul fotografiilor,carnetelor de şantier şi pieselor descoperite pe şantierele arheologice de la Fabrica de cărămidă, Valea Seacă şi Trestiana.
În anul 1966, a fost amenajată Casa memorială „Gheorghe Gheorghiu Dej” şi deschisă publicului larg;
Perioada 1968-1994 – surprinde alte evenimente importante din existenţa muzeului: prima Sesiune naţională şi expoziţii temporare dedicate împlinirii a 60 de ani de existenţă a muzeului (1974); intrarea în proprietatea muzeului a celor două clădiri, monumente de arhitectură, Casa Miclescu şi Casa Sturdza (1977-1978); donaţiile prof. dr. Ion Chiricuţă (artă românescă şi artă universală) şi a medicilor Marcel Vainfeld (artă orientală şi extrem orientală), Ştefan Bucevschi (artă populară românească), Constantin Teodorescu (artă plastică românească), în perioada 1979-1986; Centenarul naşterii lui N. N. Tonitza (1986); sărbătorirea celor 75 de ani de existenţă a muzeului (1989); sărbătorirea celor 80 de ani de existenţă a muzeului (1994);
Perioada 1997-2014 – cuprinde: inaugurarea Casei memoriale „Octavian Vasile Stoica” (1997); Aniversarea a 20 de ani de la intrarea în patrimoniul muzeului a colecţiilor prof. dr. Ion Chiricuţă, medicilor Marcel Vainfeld şi Ştefan Bucevschi (2002); deschiderea Pavilionului muzeal „Marcel Guguianu” şi sărbătorirea celor 90 de ani de existenţă a muzeului marcată de deschiderea expoziţiilor permanente Fauna şi flora judeţului Vaslui, Cabinet numismatic, Cuza şi epoca sa, Bârladul cultural la sfârşitul mileniului doi (2004); inaugurarea Observatorului astronomic (2006); inaugurarea Planetariului (2009); inaugurarea muzeului, după reabilitarea clădirii (2012).
ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICE ŞI CULTURALE
- Expoziţii temporare
- Sesiuni de comunicări ştiinţifice
- Simpozioane
- Serate literare
- Conferinţe
- Lansări de carte
SPECIALIŞTI
Muzeograf
Alina Butnaru
BUNURI CLASATE
Până în prezent sunt clasate:
- 8 bunuri cu valoare istorico-documentară şi memorială în categoria Tezaur şi
- 150 bunuri cu valoare istorico-documentară şi memorială în categoria Fond.
BIBLIOTECA MUZEULUI „VASILE PÂRVAN” BÂRLAD
„Mulți scriitorii au nevoit de au scris rândul și povéstea țărâlor, de au lăsat izvod pă urmă, și bune și réle, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre céle réle să să ferească și să să socotească, iar dupre céle bune să urméze și să se învéțe și să se îndireptéze.”
Grigore Ureche în „Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă (1359-1594)”
Secția Personalități Bârlădene și Bibliotecă funcționează sub această titulatură, din 2019, prin comasarea patrimoniului muzeal dedicat personalităților bârlădene cu biblioteca instituției, cele două având un liant principal – cultura scrisă.
Biblioteca Muzeului „Vasile Pârvan”, o componentă importantă a instituției culturale, face parte din Sistemul Național de Biblioteci, fiind încadrată în categoria bibliotecilor specializate. Bibliografia generală oferă utilizatorilor specifici o varietate de volume, de la lucrări de specialitate actualizate, care ajută specialiștii instituției în activitatea de cercetare, la cărți pentru spirit, care călăuzesc cititorii într-o atmosferă de bogăție evocatoare.[1] Toate acestea, privite împreună, din punct de vedere istoric, literar sau cultural, reprezintă mărturii importante ale evoluției culturii scrise pe teritoriul românesc și contribuie la o mai bună cunoaștere a existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului înconjurător.
[1] Valentina Fornea, Biblioteca Muzeului „Vasile Pârvan” – de la publicații specializate, la cărți pentru spirit, în Acta Musei Tutovensis. Memorialistică, nr. V, 2020, pp.120-121
Fondul bibliotecii este într-o continuă dezvoltare a colecțiilor. În prezent, adună peste 15000 de volume, din care, cca 11000 sunt cărți și publicații ce tratează subiecte din istorie, arheologie, literatură română și străină, lucrări de referință, precum dicționare, enciclopedii, tratate, manuale, biobibliografii; 1845 sunt volume de artă: cataloage, albume, broșuri, publicații seriale; 2100 sunt vulume și publicații din domeniile științelor naturii, geologie, biologiei, geografiei, medicinei și alte lucrări de specialitate, iar din 2020, s-a constituit o nouă colecție de publicații de astonomie care cuprinde, în acest moment, 50 de volume.[1]
[1] Date raportate la sfârșitul anului 2023, cf. R.I.
Aspectul bibliotecii implică organizarea colecțiilor, cu precădere, pe domenii de interes, sistematico-alfabetic, respectând Clasificarea Zecimală Universală (CZU), astfel încât să se asigure o cât mai mare accesibilitate la raft. Pe lângă acestea, o bună parte din publicații și dubluri de exemplare sunt păstrate în depozit. Numărul de volume primite a crescut semnificativ, de la an la an, și din lipsa unui singur spațiu de expunere cuprinzător, colecțiile au fost atribuite secțiilor muzeului din cele două locații: sediul central și cel din bld. Republicii, nr. 235, în funcție de domeniul de încadrare specific:
- La sediul central al muzeului sunt păstrate lucrări de referință, volume și publicații de:
- istorie;
- arheologie;
- artă.
- La sediul din bld. Republicii, există lucrări de referință, volume și publicații de:
-
- literatură română;
- științe ale naturii;
- astronomie.
Biblioteca unei instituții culturale are menirea de păstra moștenirea istorică, științifică, literară și artistică a societății, cu scopul de a transmite generațiilor viitoare cunoștințele dobândite de-a lungul timpului, înregistrate pe un suport durabil.
Dintr-o perspectivă diacronică a formării bibliotecii muzeului, funcția custodială a avut un rol semnificativ în procesul de organizare și evidență a volumelor existente în perimetrul cultural, primite prin donații. Nevoia înființării unei biblioteci, ca parte indisolubilă din instituția culturală, a survenit odată cu nevoia de a se constitui un fond bibliografic variat, care să servească studiului și formării specialiștilor din cadrul organismului tutelar. Astfel, cărțile și publicațiile au fost înregistrate în vederea constituirii colecțiilor de documente de bibliotecă accesibile, în principal, muzeografilor, în scop de informare și documentare. De asemenea, volumele din bibliotecă sunt propuse, în scopul valorificării și popularizării, pentru expunere, în proiectul „Exponatul lunii”, în microexpoziții omagiale, când se prezintă opere scrise de autori consacrați și ca instrumente didactice în lecțiile muzeale cu rol specific pedagogic sau în activități de lectură.
De asemenea, la nivel de instituție, s-au făcut achiziții de cărți și publicații de artă, istorie și științele naturii, pentru a crea un cadru informațional necesar sprijinirii activității de cercetare, dar și pentru a răspunde exigențelor de studiu ale specialiștilor muzeului în ceea ce privește studiul bunurilor din patrimoniul muzeului. Astfel, biblioteca s-a dezvoltat împreună cu muzeul, devenind în timp, o oglindă a activității de informare, cercetare și perfecționare cercetare, contribuind la crearea unui cadru informațional divers pentru personalul din cadrul muzeului. Acest proces de constituire administrativă s-a produs în mod inerent și în urma schimburilor interinstituționale, între biblioteca muzeului și bibliotecile altor instituții similare, care au favorizat dezvoltarea colecțiilor.
Scriptic, primele documente de bibliotecă au intrat în fondul instituției în 1990. De atunci și până în 2017, când am preluat această funcție de bibliotecar, în muzeu nu figura personal specializat în biblioteconomie, care să se ocupe de organizarea și evidența colecțiilor de cărți și publicații, iar persoanele care țineau evidența documentelor de bibliotecă aveau doar rol gestionar. Volumele erau înregistrate în trei registre de inventar pentru domeniile principale ale publicațiilor primite, în legătură directă cu secțiile muzeului: istorie, artă și științele naturii.
În primul registru, au fost inventariate publicații de specialitate cum ar fi primul volum al revistei „Arheologia Moldovei”, apărut la Iași în 1961, cu numărul „1” de inventar, volumul „Contribuţii la cunoaşterea tezaurelor de argint dacice”, Octavian Floca, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1986, „Istoria universală”, vol. III, București, 1959 ș.a. În același timp, au fost luate în evidență puținele cărți de literatură, filosofie sau psihologie existente: „Poeme”, Victor Hugo, „Poezii”, Goethe, „Istoria filozofiei”, M.A. Dinnik, 1958, „Psihologia”, C.N. Cornicov, 1950 ș.a., primul registru dobândind astfel un caracter general de evidență.
„Din istoria descoperirilor geografice”, semnată I.P. Maghidovici, Editura de Stat pentru Literatura Științifică, București, 1953, a primit numărul „1” în registrul aflat la secția Științele Naturii, fiind urmat de alte publicații de profil: „Pedologie generală”, dr. Constantin D. Chiriță, Editura Agro-Silvică, București, 1955, „Metode de cercetare a solului”, 1964, „Manual de fiziologia plantelor”, 1957, „Flora Republicii Populare Române” ș.a. Cărțile și publicațiile din domneniul astronomiei au fost înregistrate din 2020, separat, constituind-se astfel o nouă colecție specifică.
Cel dintâi număr de inventar din registrul de artă, i-a fost atribuit volumului „Istoria generală a arhitecturii”, volumul I, partea I: Arhitectura orânduirii comunei primitive; Arhitectura societății sclavagiste, trad. Din limba rusă și întocmită de un colectiv sub conducerea arh. M. Melicson, București, 1961, urmat de volumul I, partea a II-a, cu numărul „2”. Apoi au fost introduse în colecția de bibliotecă și alte publicații de artă care prezintă biografiile și creațiile unor artiști români renumiți cum ar fi: „Nicolae Grigorescu”, volumul scris de George Oprescu, Ed. Meridiane, București, 1963, cu autoportretul pictorului atașat pe verso-ul filei liminare, „Nicolae Tonitza”, semnat de Petru Comarnescu, din Colecția „Oameni de seamă”, Ed. Tineretului, 1962, „Ștefan Luchian”, de Vasile Drăguț, „Theodor Pallady” de Adina Nanu ș.a. În prezent, biblioteca de artă cuprinde numeroase lucrări de specialitate, albume și cataloage cu lucrări semnate de artiști contemporani.
În timp, colecțiile de bibliotecă s-au diversificat, au fost luate în evidență numeroase volume de istorie, literatură, lingvistică și alte științe umaniste sau științe aplicate. Cele mai multe cărți și publicații provind din donațiile bârlădenilor și ale celor care au dorit să-și popularizeze lucrările (scriitori contemporani, coordonatori, editori, bibliofili, colecționari etc.).
Acestea au îmbogățit colecțiile bibliotecii muzeului cu titluri din domenii diverse, în special din literatură și artă. La acestea, se adaugă schimburile interinstituționale care contribuie la schimb util de informații prin circulația publicațiilor specializate ale altor instituții culturale și nu în ultimul rând, acțiunile de achiziții și/sau abonamente anuale ale muzeului care completează, an de an, colecțiile de carte, publicații și alte documente de bibliotecă.
Bibliotecar Valentina Mureșan
Localizare
Sediu – str. Republicii nr. 235, Bârlad
Casa memorială „Octavian Vasile Stoica” – Bulevardul Epureanu nr. 49, Bârlad