Pe 16 noiembrie 2024, ora 11:30, la Muzeul „Vasile Pârvan” ( sediul din str. Republicii, nr. 235 ) va avea loc vernisajul unei expoziții permanente „Viața în comunism”.
Peste 75 de ani s-au scurs de la instalarea dictaturii proletariatului în România și mai mult de o jumătate de secol de la venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu. Cei treizeci și patru de ani trecuți de la Revoluție ne pot oferi o poziționare potrivită pentru a observa de la o distanță convenabilă cum era, de fapt, viața în timpul regimului comunist. Răspunsurile pot oscila, însă, între demonizare, idealizare și indiferență. Sunt mulți nostalgici după vremea comunismului, ei afirmând că în timpul comunismului era bine: aveau un loc de muncă, aveau un salariu „cât de cât”, se contruiau fabrici și uzine, aveau locuințe. Tot în acei ani s-au inventat expresii pe care acum nu le mai folosim, respectiv: „Să se dea câte un kilogram, să ajungă la toți! „A venit apa caldă!” „Avansați mai în față” „Las și eu rând aici”. Aceștia se pare însă că au uitat cozile la pâine, cu rația în fiecare zi, la lapte, unt, zahăr, carne. Oamenii se trezeau în toiul nopții și își lăsau sacoșile la rând. „Ce se dă?” „Nu știm încă.” Bananele, ciocolata, cafeaua, portocalele, țigările Kent erau obținute doar „pe sub mână”.
În anii ʼ80 ”se tăiau” curentul, apa caldă și căldura. „Mai puneți un pulover în plus!”, era îndemnul atribuit lui Nicolae Ceaușescu. Magazinele de mâncare erau aproape goale, hainele erau de calitate, uneori, îndoielnică, iar ciorapii Adesgo trebuiau duși foarte des la remaiat.
În epocă, conform celor mai solide principii şi norme ale muncii şi vieţii comuniste şi ale eticii şi echităţii socialiste, locuinţa era una dintre nevoile de bază ale populaţiei, iar accesul la ea reprezenta un factor important de menţinere şi îmbunătăţire a calităţii vieţii, precum şi o componentă esenţială a societăţii.
Viaţa la bloc, în acele vremuri, însemna însă frig în case acompaniat de program TV de două ore.
După o zi de muncă istovitoare, după mai multe momente de stat la coadă, la terminarea programului, ajunsi acasă, oamenii apucau 2-3 ore de curent electric care se oprea in jur de ora 18:00 si era oprită de regulă până la orele 20:00, dar uneori și după miezul nopții. În acest timp, se culcau pâna pornea curentul, iar copiii se jucau sau își făceau temele la lumina lumânării, a opaițelor improvizate sau în cel mai bun caz a unei lămpi cu gaz. Elevii mai mari aveau program până seara la 19:00 la școală și veneau pe întuneric acasă, urcând pe scări orbecăind sau, dacă aveau noroc, veneau alături de un coleg care deținea o lanternă. Curentul electric fiind oprit, nu funcționau nici hidrofoarele și evident nu curgea nici apa la robinet. În timpul iernii era o tragedie pentru ca nici caloriferele nu erau încălzite și singura sursă de încălzire era aragazul la care se aprindeau toate ochiurile.
Expoziția „Viața în comunism” încearcă surprinderea câtorva aspecte din viața de acasă a oamenilor din aceea perioadă, accentuând asupra modului și a mijloacelor de organizare a vieții din apartamentele aflate în blocurile cenușii, specifice epocii. Aceasta este rodul unor donații, îndeosebi ale unor persoane care au cunoscut, cu bune și rele, perioada. Ea poate reprezenta pentru cei mai în vârstă o readucere aminte a anilor în care au trăit o fărâmă de istorie, iar pentru tineri un mijloc de a cunoaște perioada în care au trăit părinții și bunicii lor și de a face comparații cu perioada în care trăiesc ei astăzi.
Vă așteptăm cu drag !
ACCESUL ESTE GRATUIT.
Adresele la care se pot obținute mai multe informații
http://www.youtube.com/c/MuzeulVasileParvan
https://www.facebook.com/muzeul.vasileparvan
Partener media: Jurnal FM, Pro Media TV, Barlad Online, Vremea Nouă.
Organizator dr. Mircea Mamalaucă