La data de 5 mai 1821 a încetat din viaţă, în exil pe insula Sfânta Elena, împăratul Napoleon Bonaparte, liderul politic și militar al Franței, ale cărui acţiuni au influenţat politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Născut în Corsica în 1769, Napoleon Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze unde a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii a țărilor care luptau împotriva Franţei. În anul 1799 Napoleon a organizat o lovitură de stat şi s-a proclamat Prim Consul, iar cinci ani mai târziu s-a încoronat ca împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a condus armatele Imperiului Francez împotriva marilor puteri europene şi a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon, deoarece marea sa armată a suferit pierderi uriașe în timpul campaniei şi nu s-a mai recuperat niciodată pe deplin, fapt ce a făcut ca în 1813 cea de-a Şasea Coaliţie să-l înfrângă pe Napoleon în bătălia de Leipzig. Anul următor o coaliţie formată din prusaci, austrieci, ruși, englezi și suedezi a invadat Franţa și l-a forţat pe Napoleon să abdice, exilându-l pe insula Elba. În mai puţin de un an, Napoleon a scăpat de pe Elba şi s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. După această înfrângere, Napoleon s-a predat englezilor, care l-au exilat pe insula Sfânta Elena, el petrecându-și ultimii şase ani ai vieţii sub supraveghere britanică. Potrivit anumitor documente, pe timpul șederii pe această insulă, Napoleon ar fi fost otrăvit treptat cu arsenic, fapt care i-ar fi adus moartea, chiar dacă versiunea oficială spune că el ar fi decedat în urma unui cancer la stomac. Napoleon a fost îngropat pe Sfânta Elena, însă corpul său a fost mai târziu repatriat și reînhumat la Paris în anul 1840