Telephragmoxylon transsylvanicum
Fragmente de trunchi de conifere cheirolepidiacee din Cretacicul terminal
Regn Plantae H. F. COPEL., 1956
Încrengătura Pinophyta REVEAL, 1996
Clasa Pinopsida BURNETT, 1835
Familia Cheirolepidiaceae HIRMER & HÖRHHAMMER
Gen Telephragmoxylon TORREY 1921
Specie T. transsylvanicum E. IAMANDEI, S. IAMANDEI, V. CODREA, 2005
Telephragmoxylon transsylvanicum este o nouă morfospecie de lemn de conifere Cheirolepidiaceae, tipică Cretacicului terminal de pe Valea Sebeșului, în sectorul Sebeș-Oarda de Jos (județul Alba), contemporană cu ultimii dinozauri care au viețuit în România. Câteva lemne fosile colectate în campaniile de teren de la Oarda de Jos aparțin unui conifer mezofitic care revine acestei specii. Se cuvine subliniat ca Era Mezozoică în ansamblul ei poate fi considerată o vârstă a coniferelor. În Cretacicul terminal însă, ponderea plantelor angiosperme devenise semnificativă.
Astfel de resturi vegetale s-au fosilizat în depozite detritice fluvio-lacustre cu niveluri de roci verzui sau roz, care conțin resturi de dinozauri sub formă de fragmente osoase și coji de ouă din Maastrichtianul tardiv.
Lemnul fosil prezintă semnele unor procese complexe de fosilizare datorate soluțiilor carbonatice sau silicioase care au mineralizat, adesea deficitar, un lemn aflat în diverse stadii de descompunere sau incarbonizare. Fragmentele originale de trunchi au dimensiuni variate, prezentând culori de la gri închis la negru și textură fibroasă. Cu lupa sau chiar cu ochiul liber se pot observa inele și o structură fibroasă regulată, fără vase, tipică pentru un lemn de conifer.
Bibliografie:
Codrea, V., Hosu., Filipescu, S., Vremir, M., Dica, P., Săsăran, E., Tanţău, I. 2001, Aspecte ale sedimentaţiei Cretacic superioare din aria Alba Iulia – Sebeş (Jud. Alba). Studii şi Cercetări (Geol.-Geogr.), 6: 63-68.
Iamandei E., Iamandei S., Codrea V., 2005. Telephragmoxylon transsylvanicum sp. nov. (Cheirolepidiaceae), in Latest Cretaceous from Oarda – Lancrăm and Râpa Roşie, Romania. Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Geologia, 2005, 50 (1-2), 41 – 52.
