Mihai Theodor Olteanu
13 august 1953
Peisaj
ulei pe pânză
50 x 70 cm
Din patrimoniul Secției de Artă a Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad
”Cine sunt eu?
Nu știu cine sunt, dar în toate visele mele frumoase, încă din copilărie, am visat să fiu pictor.
Și astăzi, cele mai frumoase vise și cele mai mari dorințe ale mele sunt aceleași, și anume, să devin pictor.
Nu voi visa niciodată la ceva mai frumos.”
Mihai Teodor Olteanu
Începuturile
”M-am născut în Ludus (Transilvania Centrală) pe 13 august 1953. Tatăl meu, un om plin de energie, avea un scris atât de frumos încât mașinile de scris din acea vreme ar fi putut învăța multe de la el. Talentul său pentru desen și mai ales pentru scris s-a manifestat între 1956 și 1964, în închisorile comuniste, unde copia poezii pe tălpile de lemn ale pantofilor.
Prima mea întâlnire cu pictura și cu imaginea lui Dumnezeu a avut loc devreme; aveam vreo trei ani când m-am dus la biserică cu bunica mea să-L rog pe Dumnezeu să-mi aducă tatăl înapoi. În acei ani mi-am umplut ochii și sufletul cu icoanele pictate pe pereții bisericii de pe deal, unde pictasem și eu câteva când aveam șase ani. Curând, când aveam aproape nouă ani, am vizitat Muzeul de Artă din Ardeal: în Cluj, maeștrii picturii românești: Grigorescu, Luchian, Andreescu – în Sibiu, oamenii lumii: Rembrandt, El Greco. Andreescu mi-a dat melancolia, El Greco visul exaltării, de a învinge păcatul prin Artă și Iubire, visul eliberării. Amândoi au rămas mereu în inima mea ca maeștri ai Eternității. Când am fost în stare să-i înțeleg, am devenit pictor. Anii școlii generale și cei ai Institutului de Artă „Ion Andreescu” s-au contopit ca floarea-soarelui la sfârșitul verii, lăsând în urmă petale aurii și tinere, rugina grâului secerat, movile de rachiuri ca piramidele nemuritoare ale toamnei vântoase și melancolice. Pentru că culorile toamnei m-au fascinat întotdeauna, nuanțele ei mi-au dat sentimentul împlinirii, al tăcerii calme, liniștite, fără pași sau gemete, dar și teama de a nu merge prea repede, de a nu mă tăia din ramură înainte de recoltă.
Atunci totul ardea în mine: bucurie și tristețe, tristețe și fericire. Totul a durat o secundă sau o eternitate. Momentul primei mele cămăși albe a venit când am intrat în societate, temător, emoționat și fericit ca un discipol care voia să devină maestru. S-a întâmplat în 1973, la galeria Institutului de Medicină din Cluj, prima mea expoziție individuală de pictură. După aceea, expozițiile mele au continuat ca ploile de toamnă care se succed una după alta, iar soarele dintre două averse mi-a umplut atelierul cu tablouri și m-a împins să le găsesc un loc în sufletele și casele oamenilor pentru care au fost pictate. Nu mai erau simple obiecte, ci piese arse din sufletul meu, născute pentru a fi purtate în suflet. Am înțeles secretul acestor cuvinte: „Pentru că Tu ești Singurul care se oferă și se dăruiește pe Sine, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru”.
Era decembrie 1989 și mă aflam în Timișoara. Orașul nostru amintea de visul și sfatul lui El Greco că Dumnezeu a coborât în mijlocul orașului și al oamenilor, salvându-ne. Din păcate, El i-a luat pe cei mai nevinovați, pe cei care se temeau de El, pe cei liberi să zboare spre Eternitate. Ne amintim de ei în fiecare decembrie, iar martiriul lor nu a fost în zadar.
La începutul lunii ianuarie 1990, am pictat tablouri imense pe pânză și lemn în fața Catedralei, pe urmele tancurilor și a trupurilor tinere zdrobite, iar acele tablouri au rămas acolo luni întregi, nu numai ale mele. Era altarul celor iertați pentru libertate, a celor care ne-au părăsit prea repede. Împreună cu un grup de scriitori și poeți, am fondat „Timișoara”, primul ziar liber din oraș, un simbol al speranței și al mântuirii. A fost deceniul în care am părăsit țara pentru prima dată, când am vizitat muzeele lumii și am expus în multe săli și muzee: Amsterdam (1992 – Primărie), Lyon (1994 – Muzeul Bazilicii Notre Dame). Acestea au fost primele expoziții în care am avut sentimentul că lumea este una pentru toți, că Iubirea și Arta vor triumfa întotdeauna.”
Mihai Teodor Olteanu
Sursa: https://mihaiteodorolteanu.art/about/