„Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte.”
(Nichita Stănescu, „ Autoportret”, vol. „Epica Magna”)
La împlinirea a 90 de ani de la naştere şi 40 de ani de la trecerea în eternitate, readucem în atenţia publicului personalitatea şi creaţia celui mai important poet al secolului XX – Nichita Stănescu -, prin organizarea acestei microexpoziţii, ce cuprinde câteva dintre volumele de poezie ale poetului, cu dedicaţii olografe, şi o scrisoare adresată scriitorului George Ivaşcu. Toate acestea donate muzeului nostru în anul 1988, de fiica scriitorului, Raluca Voichiţa Ivaşcu.
„O viziune a sentimentelor” (Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1964), cu o copertă realizată de Ana-Maria Smighelsky – dedicaţie olografă Nichita Stănescu: „Domnului George Ivaşcu/ care iubeşte ca şi mine/ un adevăr melancolic/ suav, care uneori se arată,/ alteori nu./ Nichita Stănescu/ Martie 1964”.
„Dreptul la timp” (Editura Tineretului, Bucureşti, 1965), cu ilustraţii realizate de Mihu Vulcănescu – dedicaţie olografă Nichita Stănescu: „Domnului profesor George Ivaşcu,/ omului de litere strălucit, intelectualului/ care izbuteşte adesea miracolul/ modificării realului, prin idee/ omagiul şi inima lui/ Nichita Stănescu/ Aprilie 1965”.
„Necuvintele” (Editura Tineretului, Bucureşti, 1969), cu ilustraţii realizate de Mihai Sânzianu – dedicaţie olografă Nichita Stănescu: „Domnului George Ivaşcu,/ acest Archeopterix viu, înecat/ cu forţa în inima mea/ Nichita Stănescu/ 1969, August”.
„Un pămînt numit România” (Editura Militară, Bucureşti, 1969), cu ilustraţii realizate de Mihai Sânzianu – dedicaţie olografă Nichita Stănescu: „Domnului George Ivaşcu,/ cu un sentiment ales/ această carte prin care-mi/ sărbătoresc a zecea lucrare/ originală pusă în slujba poeziei/ româneşti/ Nichita Stănescu/ Februarie 1970”.
„Cinci degete” (apărută sub egida Bibliotecii Argeş), sub îngrijirea lui Gheorghe Tomozei, este dedicată în întregime marelui poet Nichita Stănescu. Paginile broşurii sunt numerotate cu litere de la „a” la „p” şi conţin cinci poezii („cinci degete”). Semnalăm faptul că la poezia „Pierderea cunoştinţei prin cunoaştere”, la pagina „i”, poetul însuşi a făcut o corectură cu pixul, înlocuind cuvintele „cu rezervă” (din primele versuri ale celei de-a şaptea strofe) cu cuvântul „dublu”. Pe coperta broşurii există o dedicaţie olografă ce aparţine poetului Nichita Stănescu, scrisă cu pastă de pix, de culoare albastră: „o floare desenată pentru/ George Ivaşcu/ de Nichita Stănescu/ Februarie 1970”.
Scrisoare din partea poetului Nichita Stănescu, datată octombrie 1967, scrisă criticului literar și scriitorului George Ivaşcu pentru a-i transmite urări de sănătate și pentru a-i face cunoscut faptul că îi trimite două poezii, pentru revista pe care o conduce. Scrisoarea poartă semnătura olografă a lui Nichita Stănescu.
