Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova) a fost un autor de literatură de călătorie și istorie, cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.
Nicolae Milescu a fost fiul lui Gavril sulgerul, un mic boier din satul Milești, din ținutul Vasluiului. Este de menționat că Nicolae nu a semnat niciodată Milescu, ci numai Nicolaus Spatharius sau Nikolai Spafariί. Numele de „Milescu” i-a fost atribuit de Ion Neculce după numele satului Milești, câștigat mai târziu de urmașii săi colaterali, și a fost preluat ulterior și de alții. Nicolae Milescu a fost cunoscut și sub numele de Spatarul Milescu-Cârnu. Denumirea de „Spătarul” provine de la faptul că o perioadă a deținut funcția de mare spătar la curtea domnului Gheorghe Ghica din Țara Românească ( 1659-1660 ).
S-a născut lângă Vaslui, pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil de origine aromână. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol, având ca dascăl pe Gabriel Vlassios. După ce se întoarce la Iași este numit „grămătic” , adică secretar al domnului Moldovei Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 – 1664 a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman, numit de domnitorul Țării Românești, Grigore Ghica și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm, iar ulterior diplomat pe lângă Ludovic al XIV – lea. Nicolae Milescu vorbea limba română, limba latină, limba greacă, limba slavonă și limba rusă. Totodată, cunoștea limbile turcă, franceză, italiană.