Colecția de artă comparată Ritta și Prof. Dr. Ion Chiricuță
„cu o expresie calmă, senină, a feței, schițând un zâmbet discret, reținut, dovedește persistența unor elemente renascentiste în zonele provinciale până către sfârșitul secolului al XVIII-lea, ceea ce impune barocului transilvănean o trăsătură aparte, specifică și anume tendința spre o anumită sobrietate și echilibru”.
(Negoiță Lăptoiu, în vol. „Comori de artă într-o colecție din Cluj-Napoca. Colecția de artă comparată Rita și prof. Ion Chiricuță”, Ed. Litera, București, 1978, p. 34)