Colecția de artă comparată Ritta și Prof. Dr. Ion Chiricuță
… „poarta sufletului”, „pământ de vamă, martor al drumurilor vesele sau triste de la venirea până la trecerea omului în neființă”, poarta sculptată în lemn de stejar, cu o înălțime de 4 m, a fost achiziționată de la un meșter lemnar din Munții Maramureșului, comuna Valea Porcului (din 1964, Valea Stejarului, sursă web), la confluența râurilor Mara și Tisa.
„Transportarea lucrării monumentale, de stejar masiv, din vârful muntelui maramureșean la Bârlad, cu trecerea anevoioasă prin Obcinele Dornei, a fost o adevărată aventură, care l-a pus la grea încercare pe pătimașul colecționar, înspăimântat la gândul că o mică neatenție a conducătorului auto i-ar fi putut transforma bijuteria lemnarului dintre Tisa și Mara în țăndări pentru foc”.
(Constantin Constantinescu, „Mărturisirile unui colecționar de artă”, Ed. Litera, București, 1989, p. 137)
Printre cele mai întâlnite simboluri sunt:
Funia care decorează poarta de lemn separă gospodăria de orice este în afara ei, ocrotind-o, parcă, în mod magic. Deseori, funia sculptată se intersectează în cruce, unul din cele mai eficiente moduri de a te apăra de răul nevăzut și neprevăzut. Dinții de lup de pe margine, ca un fierăstrău, apără de rău, de lupul cel văzut, dar și de lupul cel nevăzut. Frânghia răsucită, sculptată în relief, nu lipsește de pe lemnul niciuneia dintre bisericile maramureșene și de multe ori înconjoară biserica într-un brâu. Femeile, în zilele noastre, când vin să se roage la slujbă, dacă nu mai au loc în biserică, stau afară și țin mâna pe acest brâu de lemn, ca să fie conectate cu Divinitatea.
Sursa: https://edifica.ro/
Rozetele solare te anunță că ritmul întregii vieți se ghidează după mișcarea soarelui și după anotimpuri, soarele dând viață la tot ce este în jur. Uneori mai apare și o figură umană, sculptată în poartă, reprezentând strămoșul, cel care nu mai este prezent fizic, dar care continuă să vegheze asupra întregii gospodării și a urmașilor neamului său. Discul solar, cultul soarelui nu lipsește de pe nicio poartă, nici de pe leagăne, ori de pe lăzi de zestre și alte obiecte de trebuință.
Arborele vieții simbolizează viața veșnică, tinerețea fără bătrânețe.
Figurile antropomorfe (reprezentări ale oamenilor) sculptate în stâlpii porților aveau rolul de a proteja casa, gospodăria de forțele Răului. Pentru țăranul maramureșean trecerea pe sub hăizașul porții devenea aproape un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei și familiei. Cât despre porțile noi, acestea au elemente decorative mult îmbogățite, de inspirație recentă, dar și-au pierdut din semnificațiile inițiale, păstrând doar componența esteticului.
Spre deosebire de poarta secuiască, poarta maramureșeană trebuie să aibă musai sculptată o cruce. Istoricii spun că și crucea e un simbol precreștin.
Pomul vieții – simbolul vieții fără de moarte și al rodniciei nesfârșite
Motivul șarpelui – păzitorul gospodăriei
Roțile și rozetele solare îți dau de înțeles că ritmul ciclic al vieții pe Pământ este dirijat de Soarele dătător de viață. Mai jos, pe poarta maramureșeană se află strămoșii familiei actuale care continuă să vegheze asupra urmașilor. În același timp ei îți oferă prin mici episoade sculptate în lemn, prețioase lecții de viață. Toate aceste simboluri transformă trecerea printr-o astfel de poartă într-un ritual de curățare înainte de a pătrunde în spațiul sacru al familiei.
Sursa: https://edifica.ro/