O personalitate care a creat România Mare: Ion C. Inculeţ, om politic, preşedinte al Sfatului Ţării, organism care a votat unirea cu România la 27 martie 1918, ministru, parlamentar.
Născut la 5 aprilie 1884 într-o familie de răzeşi din Basarabia, Ion Inculeţ a rămas în conştiinţa publică prin contribuţia sa la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Regatul României din 27 martie 1918, însă istoria i-a fost ingrată. Destinul va face ca Inculeţ să fie martor de pe poziţii executive în statul român la destrămarea operei sale politice în urma anexării Basarabiei de Uniunea Sovietică în iunie 1940.
Este absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1906) şi al Facultăţii de Ştiinţe din Sankt Petersburg (1911) specializarea fizică-matematică. În anii studenţiei participă la formarea asociaţiei studenţilor basarabeni din Sankt Petersburg, „Bessarabskoe zemliachestvo”, iar după absolvirea studiilor va activa ca profesor de fizică şi matematică la diferite instituţii de învăţământ din capitala Imperiului Rus (redenumită Petrograd în 1914 din cauza rezonanţei germane a vechii denumiri). Izbucnirea Revoluţiei din feburarie 1917 îi oferă şansa de a păşi spre o carieră politică, fiind ales în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist-Revoluţionar (SR-ii). Revine în Basarabia în aprilie 1917 ca emisar al Guvernului provizoriu condus de Kerenski cu gândul de a întări transformările politice şi sociale din Imperiul Rus, însă preluarea puterii la Petrograd de bolşevici în urma revoluţiei din octombrie şi izbcunirea războiului civil în Rusia îl va determina pe Inculeţ să îmbrăţişeze ideea Unirii Basarabiei cu România.