Victor Ion Popa ( n. 29 iulie 1895, Bârlad – d. 30 martie 1946, București ) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.
A urmat școala primară la Călmățui, apoi liceul la Iași, la Liceul internat „Costache Negruzzi”, iar ultimele două clase liceale la Liceul Național, absolvind în 1914. În același an se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași, urmând în paralel și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică.
În 1907, elev fiind, scrie prima sa încercare dramatică intitulată „Tragedie cumplită, strict actuală”. Debutează literar în anul 1912 cu poezia „Liniște” semnată cu pseudonimul G. A. Hamza. Tot în această perioadă debutează ca desenator, în revista ieșeană Versuri și proză și ca actor. Între 1916 și 1917 urmează Școala de ofițeri de rezervă și participă la luptele de la Mărăști și Oituz.
Victor Ion Popa ocupă diferite funcții, printre care cea de actor al Teatrului Național din Iași (1918 ) și ajutor de pictor la Teatrul Național din București (1923). Din 1920 până în 1924 a fost redactor la Revista copiilor și a tinerimii din București.
Colaborează și la alte reviste, precum Gândirea, Hiena, Ora, Revista vremii, Sburatorul. A fost pictor scenograf și secretar literar în perioada 1925-1926, secretar al Societății Autorilor Dramatici în 1923, director de scenă la Teatrul Popular București (1924) și director general al Teatrului Național din Cernăuți (1927-1929).
În perioada 1933-1938, Victor Ion Popa se dedică în exclusivitate scrisului. Opera sa cuprinde atât dramaturgie: Ciuta (1923), Papușa cu piciorul rupt (1926), Mușcata din fereastra (1930), Acord familiar (1934), Take, Ianke si Cadir (1938) etc., cât și proza, ce cuprinde nuvele și povestiri: Povestiri cu prunci și moșnegi (1936), Ghicește-mi în cafea (1938), Bataia (1942) și romane: Velerim și Veler Doamne (1933), Sfârlează cu fofează (1936), Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (1939).
Victor Ion Popa s-a stins din viață în data de 30 martie 1946 la București.