La 24 martie 1714 în urma conflictului dintre domnitorul Munteniei, Constantin Brîncoveanu şi boierii Cantacuzini, domnitorul este detronat. Ştefan, feciorul stolnicului Constantin Cantacuzino, capătă domnia Munteniei la 1601.
Constantin Brîncoveanu a fost adus la tronul Munteniei de marea boierime, fiind nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. Domnitorul a întreprins intense acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii țariste și otomane. Folosind o politică abilă, s-a menținut la domnie timp de 26 de ani. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată și de cererile mereu sporite ale Porții otomane, a îngreunat viața țăranilor și târgoveților. Constantin Brîncoveanu a dus o politică externă șovăitoare. Ajungându-se să se dea ajutor țarului Petru cel Mare în războiul ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat, în timpul acestui război, o atitudine expectativă. Învinuit de trădare de către turci, a fost omorât la Constantinopol în 1714, împreună cu ginerele și cei patru fii ai săi.