23 martie 1847, Iaşi – s-a născut Alexandru D. XENOPOL, care a fost academician, economist, filosof, istoric, pedagog, sociolog şi scriitor român.
Alexandru D. Xenopol este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor, filozof al istoriei de talie mondială, cel mai mare istoric român, după Nicolae Iorga.
După absolvirea liceului în oraşul natal, şi-a completat studii universitare de filozofie, drept şi istorie (1867 – 1871), culminând cu obţinerea doctoratului în drept la Berlin şi a celui în filozofie la Giessen, în acelaşi an, 1871. În ambele sale lucrări de susţinere a disertaţiei de doctor, Alexandru Xenopol se arată a fi un adept al modelelor de drept, filozofice şi istorice propuse de savanţii germani.
În calitatea sa de istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, pedagog, Alexandru D. Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române. Între 1898 – 1901 devine rector al Universităţii din Iaşi.
Ca om de ştiinţă, cu deosebire pentru meritele sale excepţionale în domeniul istoriei, începând cu anul 1900, Xenopol a devenit membru de onoare al Societăţii de Arheologie din Bruxelles, apoi a primit acelaşi titlu de la Societatea Academică din Cernăuţi, în 1901, a fost ales membru al Institutului Internaţional de Sociologie (1903) şi, respectiv, membru titular al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris (1914), vicepreşedinte al Societăţii de Sociologie din Paris (1916).
Încă din anii de început ai activităţii sale ştiinţifice, Alexandru D. Xenopol s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare. Dintre acestea se impune scrierea Teoria lui Röesler. Studiu asupra stăruinţei românilor din Dacia Traiană, apărută în 1884 într-un format de 300 de pagini. Pe aceeaşi temă a publicat la Paris, în 1885, lucrarea O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu. Sunt demonstraţii veridice privind temeinicia, pe baza criticii moderne, a autohtoniei şi continuităţii românilor în spaţiul românesc tradiţional, carpato-dunăreano-pontic.
În perioada 1888 – 1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iaşi opera sa fundamentală, Istoria Românilor din Dacia Traiană, având şase volume şi totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată, analitică şi complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiţionale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la unirea din anul 1859. În scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive şi biblioteci din ţară ori din străinătate, publicând anticipat diverse studii referitoare mai ales la izvoarele şi instituţiile istorice româneşti.
Lucrări fundamentale:
– 1888 – 1893 – Publică monumentala lucrare Istoria românilor din Dacia Traiană, în 6 volume, prima istorie completă a românilor scrisă vreodată până la el.
– 1899 şi, respectiv 1908 – Publică, de pe poziţia de filosof al istoriei Les principes fondamentaux de l’histoire în 1899 şi La théorie de l’histoire în 1908.
Aceste două lucrări, scrise şi publicate în limba franceză i-au adus o faimă mondială de filozof al istoriei, recunoaştere universală şi au cântărit decisiv în alegerea sa ca membru titular al Academii de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris.
Asiduitatea şi profunzimea analizei lui Alexandru D. Xenopol în explicarea evenimentele istorice, investigând noi modalităţi care să structureze istoria şi filozofia istoriei, îl plasează printre cei mai importanţi gânditori europeni ai perioadei respective.