La 18 martie 1906 inventatorul român Traian Vuia realizează la Paris, pe câmpul de la Montesson, primul zbor autopropulsat din lume (fără catapulte sau alte mijloace exterioare), cu un aparat mai greu decât aerul.
Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraş-Severin, Austro-Ungaria; d. 2 septembrie 1950, Bucureşti, România) a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale.
Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoașterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont (1873-1932).
Dorința lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat să plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, având cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor. Vuia a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decît aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, în 17 august 1903, obţine brevetul de invenţie.
A fost nevoit să îşi echipeze micul monoplan (aeroplanul „Vuia 1”), pe care a început sa-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor. Neputându-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Vuia s-a resemnat să inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul că era simplu şi puțin costisitor, însă, n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstrații (timpul său de funcţionare era de aproximativ trei minute). În 1905, aeroplanul a fost gata. Era un monoplan – aproape toate încercările în acea vreme se făceau cu avioane biplane, Louis Blériot (1872-1937) urmând exemplul lui Vuia, un an mai târziu. Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pânză de in impregnată. O altă noutate a acestui aeroplan era reprezentată de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau două elice contrarotative.
Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul „Vuia 1 bis”. Mai târziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răciţi cu apă, de 25 CP, creaţia inginerului Léon Levavasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, menținându-se în aer aproximativ 100 metri (Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit „Vuia 2” şi a fost brevetat în Belgia.
Traian Vuia fost ales membru de onoare al Academiei române, pe 27 mai 1946.
Este înmormîntat la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.