Anul 1819: S-a născut poetul român Alecu Russo, (numele familiei era Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pământuri într-un sat aflat pe valea Bâcului, în Basarabia, Prodăneștii Vechi).
A fost unul dintre ideologii generaţiei de la 1848 din Țarile Române.
Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim in 1855, care apare în versiunea românească în publicația „România literară” a lui Alecsandri. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.
Anterior, în 1850, „Cântarea României” apăruse, în versiune franceză, în România Viitoare, revistă politică a românilor exilați la Paris.
„Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată „Cântarea României” … E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului.
O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga)
Poetul a decedat la Iași, la 5 februarie 1859 .