22 februarie

Anul 1907 – au loc primele mișcări țărănești mai însemnate din cadrul Răscoalei țărănești din 1907, România.

La 22 – 23 februarie 1907 au loc primele mișcări țărănești mai însemnate din România. Răscoala țărănească inițial ia amploare în principal în localitățile din județele Dorohoi și Iași.

La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație dintre care majoritatea aveau foarte puțin pământ în proprietate, iar a zecea parte din ei chiar deloc. Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marele proprietar vecin. În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare. Diferența enormă dintre cantitatea de pământ deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani constituie o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză este impunerea țăranilor spre cultivarea culturilor destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), marii latifundiari dorind să scoată profituri maxime din exportul de alimente. Orientarea agriculturii spre export în România vine încă din vremea principatelor românești în urma tratatului de la Adrianopol (1829), tratat care a deschis hotarele principatelor pentru comerțul cu Occidentul. Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor, trecând la viața de oraș. Acest fenomen a avut loc până și în zona Moldovei, cea mai conservatoare din România. Prin urmare boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari ( arendași ), primind în schimb o sumă fixă ( arendă ). Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cât mai mari într-o perioadă cât mai scurtă de timp. Arendașii fiind mult mai duri și neînduplecați cu țăranii decât boierii ajunsese să fie dușmanii principali ai țărănimii din România.

Răscoala țărănească din 1907, pornind din nordul Moldovei a ajuns pînă în Oltenia, cuprinzând toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți. Guvernul conservator ( Partidul Conservator ) nu a putut face față situației, astfel încât liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. A fost o adevărată tragedie fiind omorâți circa 11.000 – 12.000 de oameni, cifră neconfirmată, deoarece nu s-a făcut nicodată un raport integru al victimelor.